Sfârşitul unui doliu normal nu înseamnă sub nicio formă uitarea celui dispărut, ci aptitudinea de a-l situa la locul cuvenit într-o poveste încheiată, aptitudinea de a retrăi din plin activităţile de zi cu zi, proiectele şi dorinţele care dau valoare existentei.  ( Monique Bydlowski , Visez un copil)

Viața e ușoară, nu-ți face griji e continuarea cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea, despre care v-am vorbit aici. Contrar așteptărilor, cartea nu ne prezintă o reteță pentru a fi fericiți . Diane nu e nici acum împăcată cu dispariția oamenilor dragi din viața ei, dar e fericită că reșește să repună afacerea pe picioare și se refugiază în muncă.

viata e usoara, nu-ti face griji

    Am pus din nou afacerea pe picioare începând cu instalarea unui sistem Wi-Fi în cafenea. Graţie acestui lucru am atras o clientelă alcătuită din studenţi — unii 20 dintre ei petreceau după-amiezi întregi lucrând în sala din spate. Pentru cafea şi bere, am stabilit un tarif redus, ceea ce-mi asigura fidelitatea lor. Cei mai mulţi dintre ei şi-au luat obiceiul să-şi cumpere cărţile de la mine, ştiind că eram gata să mă dau peste cap ca să le fac rost de biografia care le va salva eseul. Regularitatea cu care deschideam cafeneaua şi-a făcut efectul, începeam programul în fiecare zi la oră fixă, spre deosebire de epoca în care Félix era singur la conducere. Asta mi-a permis să creez o atmosferă liniştitoare. Nimeni nu mai găsea uşa închisă.

   Diane se adâncește în muncă, mai uită de griji și face mari eforturi pentru ca afacerea ei să meargă. Investește mult, lucrează de dimineața până seara, dar se bucură de ajutorul și compania prietenului său Felix.

    Astăzi cafeneaua era echilibrul meu. îmi permisese să scot capul din nisip, să-mi reîncep viaţa la Paris, să realizez până la ce punct munca îmi făcea bine, să-mi dovedesc mie însămi – şi să le demonstrez părinţilor mei – că eram în stare să fac ceva. Mulţumită cafenelei, redevenisem o fiinţă socială, o femeie care muncea şi îşi lua viaţa în propriile mâini. Fusese nevoie să pierd ce îmi era mai drag ca să îmi dau seama de ataşamentul faţă de acest loc, de aceşti patru pereţi. De un an nu îmi mai luasem nicio zi de concediu, nu puteam să îl părăsesc şi nu îl voi mai lăsa niciodată pe Félix să se ocupe singur de el.

    Una dintre cele mai mari realizări o reprezintă faptul că reușește , în sfârșit, să treacă afacerea pe numele ei, lucru care îi oferă o enormă satisfacție.

    La notar citirea actului s-a făcut cu calm şi în tăcere. Sosise marele moment: semnătura. A trebuit să încerc de două ori, aşa de tare tremuram. Emoţiile mă copleşeau, reuşisem, nu mă gândeam decât la Colin şi la ceea ce devenisem. Recâştigându-mi locul, câteva lacrimi mi-au umezit ochii. Privirea mea s-a întâlnit cu privirea goală a mamei. Apoi notarul mi-a dat o hârtie care dovedea calitatea meu de proprietară. Titlu de proprietate în care stătea scris negru pe alb că eram văduvă, fără copii. Ne-a poftit politicos să ieşim. Ajunşi pe trotuar, m-am întors înspre părinţii mei, căutând ceva, fără să ştiu de fapt ce.

    Între timp, viața ei se va schimba….Îl cunoaște pe Olivier și vor începe să petreacă cât mai mult timp împreună. Edward nu îi răspundea la telefon, așa că era momentul potrivit să-și vadă de viață și să înceapă o nouă relație alături de Olivier.

   În următoarele două săptămâni Olivier a trecut aproape în fiecare zi să mă vadă. Uneori doar ca să mă salute; alteori, se oprea să bea o cafea sau un pahar, seara, când termina munca. Nu m-a mai invitat niciodată să ies cu el, nici nu s-a mai apropiat fizic de mine. Mă lăsa să mă obişnuiesc cu prezenţa lui, mă îmblânzea şi asta funcţiona: scrutam strada din ce în ce mai nerăbdătoare, gândindu-i sosirea, eram tristă când pleca şi seara, când mă culcam, încă mă gândeam la el. Cu toate acestea, nu reuşeam să fac pasul, să-i împărtăşesc sentimentele mele. Ideea de viitor mă îngrozea.

    Deși se mută împreună cu Olivier într-un apartament închiriat și pare că viața ei se așază în sfârșit, vestea că Abby este bolnavă, o întristează profund. Știe că trebuie să înfrunte trecutul și să se întoarcă în Mulranny.

      Încă o dată am profitat de Wi-Fi-ul de la cafenea şi mi-am rezervat biletul de avion şi maşina de închiriat în timp ce munceam. Abby refuza categoric să iau o cameră la hotel, voi sta la ei. L-am anunţat pe Félix de lipsa mea printr-un SMS, fără să-i spun unde plecam. Chiar dacă Olivier îmi respectase alegerea, cu prietenul meu cel mai bun altfel stăteau lucrurile. Totuşi, nu aveam timp de pierdut. Zborul meu către Dublin era la trei zile după întoarcerea lui din concediu.

    Călătoria la Mulranny îi va rezerva o mare surpiză. Aici află că Edward are un copil, lucru ce va zdruncina puternic toate trăirile sale. Nu se aștepta la așa ceva din partea lui ….

    Abby n-a avut timp să-mi răspundă; o voce subţire îl striga cât putea în spatele meu. M-am întors şi am tresărit când am văzut un băieţel care alerga înspre noi, mai precis înspre Abby. S-a aruncat pe ea şi s-a lipit de burta ei. Mi s-a pus un nod în stomac, prezenţa acestui copil întuneca regăsirea mea cu plaja şi trezea prea multe întrebări pentru liniştea mea sufletească.

— Abby!

— Da, Diane?

— Al cui este copilul ăsta?  Ea a părut stânjenită, ceea ce i se întâmpla rareori şi asta m-a neliniştit şi mai mult.

— Spune-mi, al cui este?

— Al meu, a spus Edward la spatele meu.

   După câteva zile, se întoarce la Paris, deși inima îi rămâne în Dublin. Nu-și poate lua gândul de la Edward, chiar dacă se simțea trădată.

    Povestea lui Diane continuă de-a lungul paginilor… Oare va reuși să-l uite de Edward și să trăiască o frumoasă poveste de dragoste alături de Olivier? Va trece peste ideea că acesta are un copil? Ar fi multe de povestit, multe de piese de puzzle de așezat cap la cap, dar nu vreau să stric farmecul acestei povești. Trebuie să o citiți integral pentru  a înțelege ce e în sufletul lui Diane, care sunt trăirile ei, temerile….

    Vă las doar un preview al poveștii de dragoste, încercând să nu dezvălui ce va urma și ce alegere va face în cele din urmă Diane.

    — Diane… Vocea lui răguşită m-a făcut să tremur din cap până-n picioare. Nu trebuie să mă suni…

    — Edward… am să fiu scurtă, vreau doar un lucru să-ţi spun. A oftat şi am auzit zgomotul brichetei. Am ieşit dintr-o agenţie imobiliară… Am pus cafeneaua în vânzare. Dacă tu şi Declan mă mai vreţi… Emoţia m-a copleşit. Edward nu spunea nimic la celălalt capăt al firului. M-am îngrijorat. Mai eşti acolo?

   — Da… dar… locul acela… soţul şi fiica ta… tu…

    — Nu… Nu-i vorba de ei. îi port în mine. Iar acum, sunteţi tu şi Declan . E rar ce ni se întâmplă… Refuz să-mi petrec viata fără voi, iar tu n-ai să-l dezrădăcinezi pe Declan… Nu sunteţi făcuţi să trăiţi la Paris, dar eu sunt făcută să trăiesc la Mulranny…

   — Diane… nu să-mi permit să cred…

  — Şi totuşi poţi.

   – Noi, tu şi cu mine, şi Decían împreună cu noi, nu mai suntem o iluzie. Nu voi fi niciodată mama fiului tău, voi fi cea care îl susţine pc tatăl lui ca să-l crească şi care îi va da toată iubirea pe care poate să i-o dea… şi voi fi soţia ta… Asta poate fi viaţa noastră, dacă mai vrei… S-au scurs secunde lungi. Apoi i-am auzit răsuflarea.

   — Cum poţi să te îndoieşti?

Sfârsitul e unul surprinzător… Nu vrea să-l dezvălui, vă las doar un fragment.

    Ca în fiecare dimineaţă, mi-a aruncat pachetul lui de ţigări. M-am uitat la el secunde lungi. Apoi l-am deschis, am respirat mirosul de tutun închizând ochii, înainte să i-l dau înapoi.

— Eşti bolnavă?

— Absolut deloc…

— Nu ai poftă de o ţigară?

— Ba da, mor de poftă.

— Ce-i cu tine? Fără să încetez să zâmbesc, am făcut cei doi paşi care mă despărţeau de el şi m-am ghemuit în braţele lui.

— Trebuie să mă las de fumat, Edward…

Mie mi-a plăcut foarte mult cartea, am citi-o noaptea, în timp ce Matei dormea și m-a captivat… Știu că părerile sunt împărțite, dar eu o recomand cu drag. Poate fi citită dimineața la o cafea, în vacanță sau chiar pe plajă. Lectura e ușoară, povestea curge lin… O să vă placă!

Dacă doriți să o comandați, o puteți achiziționa de aici.  Transportul este gratuit!

Lectură plăcută!

Facebook Comments
This entry was posted in Recenzii cărți and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă-mi un comentariu